Meidinliu Newmai a ridicat pe umăr o ladă frigorifică ce conținea vaccinuri și a pornit la drum. Avea 50 de ani și un singur obiectiv: să ajungă în Nenloung Atangkhullen, un sat cu abia 30 de case, aflat în munții din Manipur, India, unde 17 copii așteptau dozele de vaccin împotriva poliomielitei.
Nu exista niciun drum. Nu exista niciun mijloc de transport. Erau 28 de kilometri de pădure deasă, urcușuri abrupte și cinci râuri de traversat fără pod.
Meidinliu lucrează din 2007 ca ASHA, lucrător medical comunitar, la Centrul medical primar Tamei din districtul Tamenglong. Cunoaște acel drum pentru că l-a parcurs și înainte. Niciodată nu fusese atât de lung.
A mers timp de opt ore. Zece dintre copii aveau cel mult 3 ani. Ceilalți șapte aveau între 3 și 5 ani. Niciunul nu a rămas fără vaccin.
Când vestea a ajuns în capitala statului, guvernatorul Manipurului, Ajay Kumar Bhalla, însuși i-a recunoscut public meritele. Fotografia unei femei care merge singură prin dealuri, purtând o ladă frigorifică roșie, a devenit simbolul unui lucru care nu poate fi definit de o funcție sau de un salariu.
În sat nu o așteptau camere de filmat. Doar 17 copii care sunt acum protejați, pentru că cineva a decis că niciun râu și niciun munte nu vor hotărî în locul ei cine merită un vaccin.
