Josh Hader, 28 de ani, Guthrie, Oklahoma. Simțea tensiune în gât, l-a întins așa cum făcea mereu, a auzit trosnitura familiară — iar în acel moment exact toată partea stângă a corpului a început să-i amorțească. A încercat să ajungă la frigider pentru o pungă cu gheață. Nu putea merge în linie dreaptă. Până când socrul său l-a dus la Mercy Hospital din Oklahoma City, avea deja nevoie de un scaun cu rotile. Diagnosticul: disecție de arteră vertebrală, vasul care leagă gâtul de creier. O ruptură microscopică formase un cheag. Medicii aveau 12 minute pentru a-i administra tPA, medicamentul care dizolvă cheagurile, înainte ca leziunile să devină ireversibile. Dr. Vance McCollom, care l-a tratat, a explicat că manipularea excesivă a gâtului pune acea arteră într-o poziție mecanic precară. Studiile confirmă o corelație între acest obicei și un risc mai mare de accident vascular cerebral, deși probabilitatea rămâne scăzută. Josh a supraviețuit, dar a rămas cu un cadru de mers, un plasture peste ochiul drept din cauza afectării nervului optic și sughiț cronic. Soția lui îl avertizase deja să nu facă asta.