Dr. Masaichi Fukushi nu era un colecționar obișnuit. Era anatomopatolog, cunoștea anatomia cu o precizie chirurgicală și avea o obsesie care îl deosebea de orice alt cercetător al artei din Japonia: voia să păstreze tatuajele irezumi înainte ca ele să dispară pentru totdeauna sub pământ.
Problema era că tatuajele nu există fără pielea care le poartă. Fukushi înțelegea asta mai bine decât oricine. Așa că a dezvoltat o metodă pe cât de metodică, pe atât de tulburătoare: identifica persoane cu desene corporale excepționale, în unele cazuri finanța întregul proces de tatuare și oficializa un acord cu ele — odată ce mureau, pielea lor urma să intre în colecția lui. Decenii de muncă discretă au adunat mai mult de 100 de mostre de piele umană conservată, multe cu costume integrale care acopereau trunchiul, brațele și picioarele cu dragoni, crapi koi și figuri din folclorul japonez.
Astăzi, o mare parte din acea colecție rămâne conservată în Japonia. Ea include piese legate de tradiția Yakuza, dintr-o vreme în care irezumi era simultan o formă de artă rafinată și un semn al stigmatului social. Ceea ce a construit Fukushi este o arhivă istorică fără egal — deși întrebarea unde se termină conservarea culturală și unde începe ceva mai greu de numit încă nu are un răspuns clar.