Caitlin Leggett, 24 de ani, din Cardiff, a observat o erupție pe piele în martie 2025. Fără febră, fără oboseală, niciunul dintre simptomele clasice. Doar o pată care nu dispărea cu nicio cremă.
La o zi după analizele de sânge, a primit diagnosticul: leucemie mieloidă acută, unul dintre cele mai agresive cancere de sânge, cu o rată de supraviețuire la cinci ani sub 20%. Ceea ce a urmat a fost o succesiune clinică neobișnuită chiar și pentru oncologi: remisie, recidivă cutanată atipică, un studiu cu inhibitori de menină în Manchester, un al doilea transplant de celule stem cu radioterapie corporală totală, o nouă remisie în ianuarie 2026 și o recidivă cu evoluție rapidă patru luni mai târziu.
Sora ei geamănă, Grace, considerată donatorul ideal, a fost exclusă când testele genetice au arătat că cele două sunt gemene identice — nu dizigote, așa cum au crezut toată viața — ceea ce face transplantul imposibil din cauza incompatibilității imunologice deliberate.
Medicii îi dau șase luni în cadrul regimului actual. Caitlin caută terapie CAR-T în China sau Singapore și tratament specializat în Statele Unite. Costul estimat: 500,000 de dolari. Întrebarea care îi împarte pe cei care îi urmăresc cazul: este sistemul de sănătate obligat să finanțeze tratamente experimentale în străinătate atunci când protocoalele naționale sunt epuizate sau această responsabilitate revine individului?