Între 2011 și 2013, neurochirurgul Christopher Duntsch a operat 38 de pacienți în spitale din Dallas. Doar cinci au ieșit nevătămați. Doi au murit. Treizeci și trei au rămas mutilați, paralizați sau cu dureri permanente.
Ceea ce îi divide pe oameni nu este doar ce a făcut Duntsch, ci și ce au făcut spitalele când au descoperit asta: l-au concediat în liniște și l-au lăsat să continue să opereze. Pentru unii, acea decizie îi face complici direcți la fiecare victimă ulterioară. Pentru alții, sistemul nu avea instrumente juridice clare pentru a acționa mai repede fără să se expună la represalii.
În 2017, Duntsch a fost condamnat la închisoare pe viață, primul chirurg din istoria Statelor Unite închis pentru fapte comise în sala de operație. Dar este asta suficient când cei care au închis ochii nu s-au confruntat niciodată cu nicio consecință?