Bryan Johnson, 48, antreprenorul obsedat să trăiască veșnic, tocmai a anunțat ceva ce pare desprins dintr-un film science-fiction.
Pe X a scris, cuvânt cu cuvânt: „Tocmai m-am clonat… ca un nou-născut”.I-a dat un nume: Baby Bryan. Iar acum, spune el, există într-o cutie Petri, într-un laborator oarecare.
Planul nu este drăguț; este clinic. Johnson vrea ca acea versiune celulară a sa să devină donatorul său personal de sânge.
Apoi ar urma terapii experimentale. Iar mai târziu, după propriile sale cuvinte, organe de înlocuire crescute din propriile sale celule.
Oamenii de știință s-au grăbit să readucă lucrurile cu picioarele pe pământ: nu este vorba despre clonare umană reală, ci despre o tehnică numită iPSC, care reprogramează celulele adulte într-o stare asemănătoare celei embrionare, lucru care i-a adus savantului japonez Shinya Yamanaka Premiul Nobel în 2012.
Adevărul este că Johnson a făcut acest anunț la câteva săptămâni după ce a dezvăluit că suferă de o boală autoimună incurabilă.
Și aici fascinația morbidă devine inevitabilă: cât de departe este dispus să meargă pentru a evita să moară?
