Benjamin Schreiber petrecuse ani în închisoare pentru crimă când propriul său corp i-a oferit o scăpare pe care niciun avocat nu și-ar fi putut-o imagina. În 2015, o intoxicație septică a făcut ca inima lui să i se oprească de mai multe ori. Medicii l-au resuscitat, deși el însuși semnase un ordin de tip „Do Not Resuscitate”.

Schreiber a decis să transforme acea contradicție într-un argument juridic. A depus o petiție la instanțele din Iowa, susținând că, după ce murise din punct de vedere tehnic, condamnarea sa pe viață fusese stinsă. Logica era simplă: dacă pedeapsa era să trăiască închis pentru totdeauna, iar el încetase să mai trăiască, fie și doar pentru câteva minute, atunci sentința fusese deja executată.

Curtea de Apel din Iowa a respins argumentul în 2019 printr-o formulare care a făcut înconjurul lumii: Schreiber „fie era încă în viață, caz în care trebuia să rămână în închisoare, fie era mort, caz în care acest apel era lipsit de obiect”. A murit în închisoare în 2023, la vârsta de 70 de ani, lăsând în urmă una dintre cele mai neobișnuite tentative juridice din istoria judiciară modernă.
